Cross Over Manga - Review în Română

Salut dragilor, Zerox189 aici. Nu v-am mai scris de la ultimul review la Kimi wa Kirakira.

De data aceasta vă aduc un review al seriei manga Cross Over, serie realizată de Seo Kouji.

Descriere, părere, notă:

Ogata Natsuki este cel mai bun jucător al Echipei de Basketball al Școlii Generale Kakuchi. Nu se spune prea multe despre ea, deoarece nu au putut trece nici măcar de-a treia rundă preliminară a Turneului Prefecturii pentru cei din primul an până la sfârșitul școlii generale. Pentru liceu, prietenii lui îl conving să încerce să aplice pentru echipa numărul 1 de basketball, Academia Fujiwara, așa că acesta se duce să locuiască cu mătușa lui care administrează o stațiune de băi termale pentru a putea merge și să dea totul la Academia Fujiwara.

Problema este că Ogata este scund. Așa că lumea-l tratează de sus și pe deasupra are probleme în a-i convinge pe cei de la Academia Fujiwara că el chiar este bun. Din una în alta, el ajunge să urmărească cu Tachibana Mitsuki meciul școlii ei, Liceul St. Mariannu care joacă împotriva Academiei Fujiwara într-un joc de antrenament. Dar, problema este că St. Mariannu este o echipă foarte slabă. Cu mai mult slabă decât vechea lui școală. Fujiwara doar se joacă cu ei, iar acum nici măcar jocul nu mai vor să-l termine.

Ce se va întâmpla acum? Va reuși Natsuki să-și îndeplinească visul de-a fi Numărul 1 în Basketul Liceal? Va ajunge la echipa Academiei Fujiwara?

Aceasta este ultima serie manga realizată de Seo Kouji iar cu ea am terminat de citit absolut toate operele lui.

La această serie  manga nu mi-a plăcut finalul... mi s-a părut atât de grăbit și te lasă cu totul în pom... Manga având doar 59 de capitole, a lăsat impresia că mai putea fi continuată cu cel puțin 20 de capitole, sau măcar 10 ca să se poată lămuri evenimentele din ultimul capitol.

Oricum, revenind, voi fi cât mai succint posibil fără să ofer prea multe spoilere pentru a vă putea bucura de ea.

Natsuki, un puști care are doar 159 cm, îți oferă impresia că nu e bun la basketball. Dar știți cum se spune, aparențele înșeală.

Legat de Academia Fujiwara, ca să poți intra în acea echipă, mai întâi se dau probe pentru admitere și mai apoi trebuie să depui efort pentru a ajunge în prima echipă.

Ținând cont de înălțimea joasă a lui Natsuki, la probe a lăsat o impresie foarte bună, arătând că deține atât abilități cât și talent deosebit.

În loc să ajungă la Fujiwara, acesta se înscrie la Liceul St. Mariannu la care învață și Mitsuki. Cum am spus și-n descriere, Natsuki ajunge să meargă cu Mitsuki să vadă meciul echipei ei care juca un meci demonstrativ cu Fujiwara. Se pare că soarta și-a jucat cartea, deoarece acesta ajunge să joace împotriva celor de la Fujiwara și spunându-i Mitsuki că a trecut de faza preliminară a testului de admitere și se poate alătura echipei, dar acesta refuză în urma brutalității arătată față de Mitsuki și colegii acesteia.

În cele din urmă ajunge să se înscrie la Liceul St. Mariannu și se alătură echipei de basket, odată cu el alutărându-se și Reiji care se pare că este la fel ca Natsuki, un geniu, și se pare că a făcut parte din echipa Numărul 2 din prefectură și a fost și-n America unde a primit un loc de titular.

Poveste se desfășoară destul de frumos, ajung să joace în finala Turneului Regional cu Fujiwara și au luptat cu ei aproape la egal, fiind în final înfrânți de aceștia la o diferență de doar 2 puncte.

Normal, după aceasta urmează celebrul turneu Inter High, unde-n primul meci, seniorii din cauza emoțiilor sunt atât de încordați încât fac un joc foarte prost în primele 2 reprize, dar Natsuki reușește să-i aducă cu picioarele pe pământ și-ncep să-și arate adevăratele abilități pe care le-au dobândit în urma antrenamentului reabilitat în tabara de pregătire, tabără unde au învățat AMA (Arte Marțiale Antice[s-ar putea să vi se pară ciudat dar veți fi plăcut surprinși când veți vedea cum sunt implementate aceste tehnici în meciurile de basketball]).

Oricum, pe parcursul preliminărilor la I.H au probleme cu apărătorul de centru, Christopher Knight, bun prieten cu Reiji, care și el a jucat de asemenea în America și a făcut parte din aceeali echipă ca Reiji.

În final trec de toate preliminariile și ajung să joace cu echipa Numărul 2 din prefectură. După un meci cu un început dezastruos în care Reiji își arată adevăratul geniu, reușesc să-i înfrângă la o diferență de 2 puncte și ajung să să joace în finală cu echipa Numărul 1, Fujiwara.

În concluzie, povestea a fost foarte bună dar finalul a stricat totul... Seo-Sensei se descurcă foarte bine și cu seriile manga ce prezintă teme sportive, nu numai genuri romantice sau dramatice. Foarte multe detalii bine desenate, personajele de asemenea foarte bine făcute și multe altele dar vă las pe voi să descoperiți. Ce mi-a mai plăcut la acest manga a fost faptul că Mitsuki și Moe încep să-l placă pe Natsuki, dar niciuna nu-i exprimă sentimentele. Am avut impresia că lui Natsuki începuse să-i placă de Mitsuki, dar nu s-a-ntâmplat nimic... De asemenea, manga are foarte multe faze amuzante și unele momente ecchi, chiar dacă manga nu se prezintă ca fiind una ecchi.

De ce nu mi-a plăcut sfârșitul?

Ei bine, meciul cu numărul 2 al prefecturii se termină în capitolul 58, iar eu mă așteptam ca măcar capitolul 59 să fie mai mare și să văd un nou meci între St. Mariannu și Academia Fujiwara, din păcate, nu s-a întâmplat nimic... Seniorii s-au retras, se pare că au câștigat I.H., Natsuki a fost ales căpitanul echipei și a fost selecționat și pentru echipa de juniori... Totuși, nu s-au prezentat aceste evenimente în niciun capitol. Consider că, exact cum am zis mai sus, s-ar mai fi putut realiza aproximativ 10 capitole. 2-3 capitole să ni se prezinte meciul împotrive celor de la Fujiwara, iar în restul capitolelor, alte detalii prezentate mai sus.

Per total, din partea mea are nota 8.5, iar pe myanimelist am rotunjit la 9 deoarece știți bine că sistemul nu permite sutimi.

Cam atât. Sper că nu v-am dat prea mult spoiler ca să vă pierdeți cheful de-a citi această manga.